Deși crapul mic poate fi confundat cu peștele auriu, crapul se poate distinge prin faptul că are o pereche de bile (mustăți) la fiecare colț al gurii. Au ochi mici, buze groase, o coadă bifurcată și o singură înotătoare dorsală (de sus) cu spini puternic zimțați. Solzii sunt mari și groși.
Culoarea crapului variază. În sălbăticie, acestea sunt de obicei de culoare verde măslin până la bronz sau argintiu, cu partea inferioară mai palidă. Crapii Koi (sau japonezi) sunt soiuri ornamentale domestice de crap comun și prezintă o gamă mult mai largă de culori și modele de culori, cu diverse combinații de marcaje albe, negre, roșii, galbene, albastre și portocalii. Variațiile de scară, inclusiv solzi mari strălucitori, fie împrăștiați sau în linie de-a lungul flancurilor („crap oglindă”), fie absența solzilor („crap de piele”) sunt de asemenea frecvente la peștii ornamentali și sălbatici.

In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap.

1. Crapul comun – denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand corpul acoperit in intregime cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari deseori pot confunda cele doua specii de pesti, respectiv crapul si carasul. Spre deosebire de caras, el prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau mai mare. Culoarea este brun – argintie, cu nuante in functie si de particularitatile mediului in care traieste (lacuri, rauri, Dunare, Delta). Este una dintre speciile cele mai spectaculoase si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari sunt foarte frumoase, robuste si energice, luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate, in timpul drilului. Aceasta specie de crap este cea mai raspandita in tara noastra.
   Exemplarele salbatice (crapul salbatic), care traiesc in lacuri neamenajate, Dunare sau Delta se deosebesc prin forma lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi sui.
   Crapul romanesc (comun) are o alimentatie variata, in functie de sezon. Primavara si toamna acestia prefera hrana de origine animala spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza catre hrana de natura vegetala.. Iarna acestia se retrag spre straturile de fund ale apei reducandu-si activitatea la minim. In acest sezon mananca rar, hrana preferata fiind in special larvele (viermusi, libelule).
2. Crapul oglinda – se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc. Exemplarele batrane ajung la greutati impresionante, de peste 30 kg. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

Recordul mondial absolut la crap se numeste Scar – „cicatrice”, un crap oglinda de 44,905 kg prins de pescarul englez Ambrose Smith in lacul Le Greviere, Dijon, Franta. Numele crapului vine de la dunga asemanatoare unei cicatrice pe care o are pe o parte a corpului. Pestele a muscat la boilies cu aroma de peste si fructe, iar drilul a durat circa 20 de minute. Vechiul record mondial ce data din ianuarie 2010 cantarea cu 2,267 kg mai putin si apartinea tot unui englez, Martin „Lucky” Locke, care prinsese tot un crap oglinda, tot in Franta.

Recordul mondial la crap comun este un superb exemplar de 40.11 kg. Acesta a fost prins in Germania de catre Markus Pelzer, un pescar extrem de experimentat in carpfishing. A fost prins pe un loc situat la aproximativ 50 metri de mal, loc pe care Markus il nadise cu 2,5kg de boilies de 12mm produse de compania sa. La carlig a avut un boilies cu un pop-up de Tutti Frutti. Nu putea fi alt peste decat Mary, regina lacului.

Crapul este considerat fiinţa cu cele mai multe oase de pe Pământ. Crapul are 4386 de oase (omul are aproximativ 206 oase)

Carasul (Carrassius gibelio) este cel mai cunoscut și răspândit pește de apă dulce din România. El face parte din clasa Actinopterygii, ordinul Cypriniformes, familia Cyprinidae. Carasul este originar din Asia de Nord, de unde s-a răspândit în toată China ca pește ornamental, iar mai apoi în întreaga lume. Dimensiunile obișnuite ale carasului sunt de 10-15 cm, iar greutatea lui poate varia de la 80-150 de grame, la 1,5-2 kg, în mod excepțional.

În unele cazuri pot avea chiar și peste 30 de cm.

• Colorația solzilor lui depinde de apa în care trăiește. În apele mâloase solzii lui bat spre culoarea neagră, în apele bogate în vegetație bate spre verde, iar în cele limpezi culoarea carasului este auriu-maronie. Forma capului este asemănătoare cu cea a crapului, lipsindu-i însă mustățile, iar forma gurii este obtuză, cu buze subțiri.

• Carasul poate trăi în ape foarte sărace în oxigen, între niște limite ale PH-ului, pe care puțini pești le suportă. Este un pește care rezistă și scos din apă, mai multe ore, mai ales dacă este învelit într-o cârpă udă, deoarece nu i se usucă solzii. Se hrănește cu larve, crustacee, vegetație, moluște, icre etc.

• Reproducerea se realizează primăvara când apa atinge temperaturi de 8-10 grade. Depunerea icrelor durează până la sfârșitul verii. La această specie toate exemplarele de peste 2-3 ani sunt femele, deoarece masculii, după această perioadă suferă de fenomenul numit ginogeneză, adică transformarea lor în femele.

Carasul poate fi pescuit în aproape toate stilurile, însă specialiștii recomandă pescuitul la plută. Momelile folosite la pescuitul carasului sunt: râmele, preferabil de gunoi, viermuși albi sau roșii, pâinea, iar pentru carasul mare, porumb boabe sau boilies mic.